De cand am primit cerea in casatorie, intr-un restaurant micut din Graz intr-o seara de iarna, am stiut ca nunta noastra va fi una speciala. Nu mi-am imaginat ceva anume in acel moment, insa am stiut ca va include pasiunea mea si a lui Calin legata de fotografie, calatorii si vinuri. Si nu va semana cu o nunta obisnuita.
Primul lucru la care m-am gandit a fost rochia. „Standard” ai sa spui – si asa este. Insa nu am stiut de unde altundeva sa incep asa ca am luat lucrurile pe rand, in ordinea in care au venit. Apoi, cam cu 6 luni inainte de ziua aleasa, ne-am imaginat cum doream sa arate ziua nuntii noastre: sa fie undeva in natura, pe cat posibil in afara orasului, sa fie un loc micut care sa aiba o poveste unde sa ne putem invita familia si cei mai apropiati prieteni, sa fie un loc drag noua, fotogenic si sa putem adapta totul stilului nostru – adica sa nu ni se impuna ceva anume, ci sa avem libertatea de a visa si de a face lucrurile sa se intample intocmai. Aaa da, si sa gasim un astfel de loc disponibil pentru o nunta anuntata intr-un timp atat de scurt!
Primul loc care mi-a venit in minte a fost unul ce ne-a devenit drag in ultimii ani: centrul de echitatie Potcoava Mountain Hideaway situat in judetul Dambovita, la 120 km de Bucuresti. Indeplinea toate criteriile la care ne puteam gandi si unul in plus: nu mai organizasera nunti pana la acel moment iar acest lucru m-a bucurat foarte mult. De ce? Pentru ca iubesc sa organizez evenimente tematice de cand ma stiu, iar de data aceasta am avut o noua provocare: sa organizez alaturi de ei de la zero o nunta ce se construia pe parcurs ce trecea timpul. Si nu orice nunta, ci nunta noastra. Au fost deschisi si, impreuna, am putut sa ne apucam de visat mai departe…
Am dat atunci un nume nuntii noastre: „Wine & Travel Wedding Party” si am stabilit ca va fi o petrecere restransa in aer liber, mai mult de zi decat de seara pentru a ne bucura din plin de priveliste si de tot ce ne inconjoara, la care vom invita cei mai apropiati oameni de sufletul nostru. Si pentru ca am ales un centru de echitatie pentru ziua cea mare, am vrut sa includem in evenimentul nostru cei 13 cai blonzi din rasa Haflinger pe care ii detine centrul. Asa am stabilit sa ne urcam pe cai in loc sa dansam traditionalul „dans al mirilor” si sa le oferim ocazia invitatilor nostri sa ia parte la plimbarea noastra calare si la sedinta foto dedicata. Sa mai spun ca rochia de mireasa a fost facuta pe criteriul „vreau sa ma pot urca pe cal cu ea”?! Iar Lucia Rosca a creat un design prin care a stiut cum sa imi indeplineasca dorinta si in acelasi timp sa imi ofere o rochie simpla, care sa ma reprezinte, usoara si foarte potrivita pentru locul in care urma sa aiba loc petrecerea.
Nici nu stiu cand au trecut cele cateva luni pentru ca mi s-au parut a fi zile, iar momentul mult asteptat a parut ca a sosit mai repede decat credeam.
7 iulie 2018 a fost o zi cu soare si cu nori. A fost „ziua noastra”, iar totul a decurs cum am visat.
Ideea de a avea o petrecere tematica si mai ales dress code-ul „fara tocuri si fara cravata” i-a facut pe invitati sa zambeasca si au venit cu chef de calatorie chiar cu o seara inainte de eveniment si cu pofta de a petrece o nunta cat… un intreg weekend la munte.
Si pentru ca tema nuntii noastre a fost legata de vin, tot ce ne-a inconjurat a fost legat de licoarea lui Bacchus: de la decorurile de exterior si interior, de la aranjamentele florale de pe mese la marturiile pentru invitati (acestea din urma fiind facute cu drag de catre mine, Calin si nasii nostri), la bijuteriile purtate si la tortul servit in acea seara. In plus, unul din cele mai asteptate momente ale zilei a fost degustarea de vin pe care am pregatit-o special cu vinurile cramei de unde a pornit pasiunea noastra pentru vin – crama Chateau Vartely din Republica Moldova.
Pentru noi locul acesta a fost perfect: ne-am dorit o petrecere restransa, departe de agitatia orasului, intr-un loc care sa ne reprezinte si in care sa fim inconjurati de natura si oameni frumosi. Loc pe care il recomand cu drag!
Credit foto: Alin Popescu
